De ce am ales Nar Phu Valley Trekking si nu Everest Base Camp Circuit sau Annapurna Circuit?
Pentru ca ne-am dorit un traseu care sa nu fie “comercial” si foarte aglomerat ๐
Mai jos cateva informatii despre cum ne-am organizat noi, care sper sa fie utile pentru cei care doresc sa faca acest traseu in viitor.
BILETE DE AVION
Biletele de avion, le-am luat cu compania Turkish, plecare din Cluj Napoca, pentru noi fiind compania cu cel mai bun raport pret – timp de escala. Cand e vorba de zbor intre continente, nu imi place sa combin companii low cost…la care pana la urma ajungi sa platesti aproape acelasi pret daca iti adaugi toate bagajele, selectezi locuri, etc… In plus, la bilete de avion la care se combina companii low cost, daca una dintre ele isi modifica orarul sau anuleaza zborul, cealalta nu ofera refund sau rerutare gratuita.
CONDITII DE INTRARE IN TARA
Pentru a intra in Nepal este nevoie de viza, care se obtine on arrival, dar poti sa iti completezi formularul online aici, il listezi, iar cand ajungi in aeroport mergi direct la biroul unde se plateste taxa. Am platit 50 USD / persoana, viza pentru 30 zile. Mai multe informatii despre viza, aplicare on line, permise de trekking, se gasesc aici.
Perioada cea mai buna pentru a merge pe munte in Nepal: martie โ mai, septembrie โ noiembrie, dar in ultimii ani incep sa se simta tot mai mult schimbarile climatice si aici. Noi am fost in Aprilie si cu toate ca multi ghizi considera aceasta luna, ca fiind cea mai buna pentru drumetii, vremea nu a fost de partea noastra pana la finalul traseului.
CU GHID SAU FARA GHID
Majoritatea traseelor din Nepal nu le poti face pe cont propriu, trebuie sa fii insotit de un ghid. Traseul Nar Phu este unul dintre aceste trasee, pe care poti sa il parcugi doar daca esti insotit de un ghid, dar si daca nu ar fi fost obligatoriu, tot am fi ales sa avem si ghid cu noi. Un ghid priceput, pe langa ca iti prezinta foarte bine zona, te conecteaza cu populatia locala si evita situatiile care iti pun viata in pericol.
Ghizi si firme de turism care se ocupa cu organizare de tururi pe munte se gasesc la tot pasul, dar cum se spune โghizii buni nu ii gasesti asteptand turistii pe strada, acestia trebuie rezervati in avans”, asa si in Nepal. Dupa mai multe cautari ne-am decis sa alegem oferta celor de la BASE CAMP HIKE , pe care ii recomand cu toata increderea. Pe langa faptul ca am avut o oferta buna de pret, ne-au ajutat cu toate informatiile necesare despre ce si cum sa ne pregatim pentru traseu, incepand de la ce haine sa avem cu noi si terminad cu partea de medicamente. Foarte prompt de fiecare data cand i-am scris, indiferent de ora, comunicarea foarte buna in limba engleza. Un mare plus a fost si ghidul pe care l-a trimis cu noi pe traseu, care vorbea bine limba engleza, cunostea locurile de pe traseu, unde se manaca bine, unde sunt conditii mai bune pentru cazare. In cele 12 zile cat am stat pe munte impreuna, am stabilit o relatie frumoasa de prietenie, cu multe momente in care am ras, am mancat, am baut impreuna. Inclusiv cu porterul, care nu vorbea limba engleza, ne-am inteles de minune. Am fost o echipa pe cinste de la inceput pana la final ๐
CAZARE
Cazarea in Nepal, ca peste tot in lume, este foarte variata si depinde de bugetul pe care vrei sa il aloci. In Kathmandu am ales un hotel recomandat de cei de la Base Camp Hike, Hotel Jampa 3*, amplasat in cartierul Thamel, cel mai vibrant cartier al orasului, plin cu magazine, restaurante si bineinteles hoteluri. Un hotel cu raport calitate pret โ bun, singurul dezavantaj pe care l-as mentiona fiind galagia. Dar daca cereti camere la ultimul etaj si orientare spre curtea interioara, se rezolva si aceasta problema.
Cazarea de pe traseu este una basic, camerele in care am dormit aveau fiecare cate doua paturi si atat. Nu exista incalzire, indiferent la ce altitudine esti. Diferenta intre afara si inauntru este ca inauntru nu ploua/ninge, in rest temperatura este la fel. Noi am avut saci de domit de la Mount Bell, cu umplutura de puf, cea mai buna investitie facuta pentru aceasta vacanta, nu am simtit frig in nici o noapte. La unele cazari am avut camere cu baie proprie si apa calda.
KATHMANDU & TRASEUL Nar Phu Valley Circuit
Am ajuns in Kathmandu in dupa masa zilei de 13 Aprilie 2023 dupa calendarul nostru sau dupa cel nepalez in anul 2079, ultima zi din an. Politia de frontiera din aeroport a fost foarte amabila cu noi, au facut glume, ne-au zis ca in ultimii ani au venit tot mai multi turisti din Romania si nu se supara daca vin si mai multi :D.
Din aeroport ne-am luat si cartelele pentru internet, de la NCELL, am platit 8 euro / cartela. La iesirea din aeroport am fost asteptati de catre Jayram de la Base Camp Hike, care ne-a asigurat transportul pana la hotel.
Traficul din Kathmandu: nu se respecta nici o regula de circulatie, se claxoneaza exagerat de mult, sunt foarte multe scutere si motociclete. Radeam pe masina ca daca ajungem in viata la hotel, pana plecam pe traseu nu mai iesim de acolo, ca sigur ne calca careva. Bineinteles ca nu a fost asa, imediat cum am ajuns si ne-am lasat bagajele am iesit sa ne plimbam si sa mancam. Am ales sa mancam Dal Bat, mancarea lor traditionala, care consta intr-un platou pe care gasesti: orez, muraturi, carne, curry, ceva fiertura de legume.
Pe strazile din Thamel, cartierul din Kathmandu unde am stat, lume multa, atat turisti cat si localnici, acestia din urma sarbatorind anul nou nepalez.
Dintre cele mai cunoscute atractii turistice din Kathmandu, pe care le-am vizitat cat am stat aici, au fost Garden of Dreams si Buddha Stupa.
Garden of Dreams (taxa de intrare se achita la fata locului), probabil singurul loc curat din Kathamndu. Nu este foarte mare, dar este un loc bun in care poti sa stai sa te relaxezi.
Buddha Stupa, este cel mai important templu din Kathmandu. Deoarece am mers sa il vizitam chiar in prima zi din noul an, a fost foarte multa lume si implicit foarte multa mizerie. Pe langa scarile care urca la templu, era plin de maimute si caini, care se bateau printre gunoaie, pentru mancare, o imagine pe cat de comica pe atat de trista. Taxa de intrare se achita la fata locului.
Un templu impresionant pentru care ai nevoie de cateva ore bune sa il vizitezi in totalitate.
Ziua 1 Nar Phu Valley Circuit: Kathamndu – Besisahar
Dupa ce dimineata ghidul a obtinut permisele pentru Nar Phu, am pornit din Kathmandu spre Besisahar. Cu o zi inaintede a porni pe traseu, am luat decizia sa facem upgarde la transportul din Kathamndu spre Besisahar, in pachetul initial era inclus transport cu microbuze turistice locale, dar eu avand rau de masina, am zis sa luam un jeep privat si bine am facut. Drumul pana in Besisahar este o aventura in sine, cei aprox. 180 km i-am facut in 6 ore cu o scurta oprire pentru masa de amiaza. Se lucreaza foarte mult la acest drum, dar din pacate multa munca manuala, nu il vad terminat in viitoarul apropiat. In rest acelasi trafic ca si in Kathamandu, fara nici o regula de circulatie, multe scutere, dar si multe camioane.
Am ajuns spre seara in Besishar si am mers direct la cazare. Cazarea si mancarea de aici nu mi-au placut deloc, ultima data cand am mai mancat Dal Bat, toata noaptea mi-am petrecut-o la baie.
Ziua 2 Nar Phu Valley Circuit: Besisahar โ Danakyu
Dupa o noapte in care nu ma dormit deloc, am pornit cu mari emotii si un โpumnโ de medicamete pentru diaree si vomitat spre urmatoarea localitate unde aveam sa inoptam.
O mare parte din drum am facut-o tot cu un jeep, pe โDancing Roadโ sau drumul unde iti sar toate organele de la loc, cum a zis ghidul ca se mai numeste acest drum. Fix ce imi lipsea, dar medicamentele si-au facut foarte bine efectul, ca nu am mai avut nici o treaba, nici 12 zile mai tarziu, cand ne intorceam tot pe acest drum, nu am mai avut nici o treaba :D.
Valea din Besisahar si pana in Danakyu este o vale foarte frumoasa, lasand la o parte calitatea drumului, multe cascade pe drum, dintre care cea mai cunoscuta Chamche Waterfall. Din Besisahar incepe traseul spre Annapurna Circuit, multi turisti preferand sa faca acest drum pe jos. Noi am mers pe jos doar portiunea Darapani โ Danakyu, aprox. 1H. Am ajuns relativ repede in Danakyu, pe la ora 13:00. Cazarea si masa am avut-o la Motherland Hotel. Camera a fost curata, cu baie proprie (aceasta din urma nu foarte curata), apa calda. Mancarea buna.
Dupa masa ne-am petrecut-o plimbandu-ne prin sat si asistand la o ceremeonie de inmormantare. A fost foarte impresionanta si acuma cand ma gandesc mi se face pielea de gaina.
Ziua 3. Nar Phu Valley Circuit : Danakyu – Koto
Traseul intre Danakyu si Koto era estimat la un timp de parcurgere de 5-6 ore, dar ne-am miscat foarte bine si l-am facut in 3h:30โโ.
La ora 6 eram deja in picioare, la 7 cu micul dejun servit si la 8 pe traseu. Un traseu pitoresc, care urmeaza o poteca prin padure si drumul prin cateva sate nepaleze, unde am putut sa vedem viata de zi cu zi a oamenilor care locuiesc aici. O viata grea, unde toate muncile se fac manual, de la sapatul pamantului, la spart si carat piatra in spate.
Pe la ora 12:30 am ajuns in Koto, unde am ramas peste noapte. Cazarea am avut-o la PETUNIA Hotel, unde am primit camera cu baie proprie si apa calda. Mancarea foarte buna. Recomand cazarea.
Ziua 4. Nar Phu Valley Circuit: Koto โ Meta (urcat de la 2600 metri la 3560 metri)
Traseu de 20 km, pe care i-am parcurs in aprox.7 ore, diferenta pozitiva de 1500 metri. Primii 10 km i-am parcurs relativ usor, dupa care a ritmul a inceput sa ne mai scada. Un traseu cu multe suisuri si coborasuri, care merge pe valea raului Nar Khola, prin padure. Multe poduri suspendate pe aceasta portiune de traseu. Ultima portiune din traseu, urcarea la Meta, este una solicitanta, o panta abrupta, care a cam scos sufletul din noi :D.
Cazarea a fost ok, dar fara apa calda, electricitate si internet.
Ziua 5. Nar Phu Valley Circuit: Metaโ Phuagaon (PHU Village) (urcat de la 3560 metri la 4080 metri)
Traseu de aprox. 20 km, solicitant, mai ales din cauza altitudinii, dar si a faptului ca o portiune merge pe o poteca sapata in stanca. Urcarea spre prima poarta a satului Phuagaon, la fel ca si cea de la Meta, foarte abrupta.
Phuagaon este un sat cu asezari din piatra si care este locuit 7 luni / an. Pe perioada iernii este parasit de toata lumea, din cauza temperaturilor scazute si a cantitatii mari de zapada care cade.
Spre seara a inceput sa ninga si a continuat asa pana dimineata.
In traseul initial urmatoarele doua zile urma sa le petrecem aici, pentru aclimatizare, iar in una din zile sa mergem pana la Himlung Base Camp, dar deoarece a inceput sa ninga foarte tare, ghidul a luat decizia sa ne intoarcem, sa nu ramanem blocati acolo.
Ziua 6. Nar Phu Valley Circuit: Phuagaon (PHU Village) – Chyako (coborat de la 4080 metri la 3720 metri)
Ne-am inceput ziua cu o plimbare pana la manastirea din Phuagaon, aflata la altitudinea de 4200 metri cu speranta ca pana ne intoarcem de acolo se opreste si ninsoarea si pornim spre Himlung Base Camp, dar in schimb aceasta s-a intentit, dupa cum am scris mai sus, motiv care l-a determinat pe ghid sa ia si decizia sa ne intoarcem.
Tot traseul de la Phuagaon pana in Chyako,12 km, l-am parcurs pe ninsoare si ceata. Deoarece la mine era a cincea noapte de nesomn, am simtit acest traseu ca fiind cel mai istovitor din viata mea. La fiecare pauza pe care o faceam efectiv mi se inchideau pleoapele fara sa vreau. Am fost cea mai fericita persoana cand am ajuns la cazarea din Chayako, bine, de dormit nu am mai putut sa dorm, dar macar am stat cateva ore intinsa in pat.
La cazare ne-am intalnit cu mai multe persoane care aveau in plan sa faca Nar Phu Valley Circuit, dar care, la fel ca si noi, au fost nevoite sa se opreasca din cauza schimbarii vremii.
Ziua 7. Nar Phu Valley Circuit: Chyako โ Nar Phedi (coborat de la 3720 metri la 3490 metri)
Dimineata cand ne-am trezit, afara ne astepta un cer senin, care ne-a determinat sa ne pornim de dimineata buna spre Nar Phedi, unde am ramas peste noapte. Cazarea a fost la manastire, dar atat camera cat si bucataria au fost foarte murdare, nu recomand cazarea aici. Dar in schimb am avut o baie publica si am putut sa facem un dusโฆcu apa rece.
Pana la amiaza, vremea a fost foarte frumoasa, dar apoi dintr-o data au inceput sa se adune nori pe cer si sa ploua/ninga. Sansele sa ne continuam traseul incepeau din nou sa scada, mai ales dupa ce am fost anuntati de un localnic din Nar Village, ca pasul Kangla era blocat de zapada si de 3 zile nimeni nu a mai putut sa treaca prin el.
In traseul initial (de care tot amintesc pentru cei care doresc sa il urmeze) urma ca de la Nar Phedi sa urcam in satul Nar (4110 metri), sa dormim o noapte acolo, iar urmatoarea zi sa pornim in jur de 3 dimineata spre pasul Kangla (5399 metri) si sa coboram pana in Nawal (3660 metri). Dupa care urmatoarele zile sa le petrecem in Upper Pisang si Chame, de unde sa ne intoarcem in Kathamndu.
Ziua 8. Nar Phu Valley Circuit: Nar Phedi โ Koto (coborat de la 3720 metri la 2600 metri)
Am asteptat dimineata sa vedem daca condititiile meteo ne permit sa continuam traseul sau sa ne retragem. Vestile primite nu au fost chiar pe placul nostru, vremea urma sa se inrautateasca, iar sfatul ghidului a fost sa ne intoarcem, trecerea pasului fiind imposibila in urmatoarele zile. La fel ca si in Phuagon l-am ascultat si am decis sa ne intoarcem, urmand sa ne decidem pe drum ce sa facem in zilele care ne-au mai ramas pana la intoarcerea in Kathmandu. Si bine am facut, chiar daca pe moment am fost suparata ca nu reusim sa ne ducem la capat traseul initial, in urmatoarele zile a continuat sa ninga la peste 3500 metri si sa ploua torential sub aceasta altitudine.
In Koto am dormit tot la PETUNIA Hotel. Daca la urcare am fost doar cativa oaspeti, de data aceasta toate camerele au fost ocupate. Seara am petrecut-o cunoscand lumea noua si povestind despre Nepal…noi fiind singuri care eram prima data in aceasta tara, restul avand deja la activ cel putin inca trei, paturi calatorii in Nepal.
Ziua 9. Nar Phu Valley Circuit: Koto โ Timang
Inainte de a cobori spre Timang, am facut o scurta vizita pana in Chame, resedinta districtului Manang. Un orasel in plina dezvolare, peste tot se construia ceva, dar la fel ca in multe alte locuri din Nepal, foarte multe gunoie.
Traseul din Koto in Timang a fost de 7 km si l-am parcurs foarte repede, cu norocul de partea noastra, imediat dupa ce am ajuns la cazare a inceput sa ploua torential, ploaie care nu s-a oprit pana a doua zi. Cazarea ok, dus cu apa calda, electricitate, internet. Mancarea de asemenea a fost buna, recomand cazarea.
Ziua 10. Nar Phu Valley Circuit: Timang โ Tal
Am plecat de dimineata din Timang spre Tal deoarece dupa masa se anuntau din nou ploi cu cantitati mari de precipitatii. Un traseu de 17 km pe care l-am parcurs in 4 ore, fara sa facem vreo pauza mai importanta. Pe drum ne-am intalnit cu sute de turisti care urcau spre zona de munte mai inalta.
Tal e o mica localitate, foarte pitoreasca, amplasata pe marginea raului Marsyangdi. Deoarece drumurile din sat erau toate cu nisip, m-a dus cu gandul la Sf. Gheorghe din Delta Dunarii.
Cazarea a fost la hotel Norling, camere cu baie proprie, apa calda, electricitate, interent. Mancarea buna. Recomand cazarea.
Si in ziua 11 am ramas tot in Tal, singurul lucuru notabil pe care l-am facut, a fost plimbarea pana la cascada de langa sat, in rest doar relaxare ๐
In ziua 12 am plecat spre Kathamndu cu un jeep privat.
Pentru noi traseul a ramas neterminat, lucru care ne face sa ne gandim la o intoarcere cat mai de curand in Nepal ๐
La sfarsit inca cateva lucruri care prind bine de stiut:
– mai sus de 3000 metri nu mai gasesti apa imbuteliata de cumparat. Pentru a purifica apa am folosit pastile cumparate din Nepal. Se gasesc in toate magazinele cu produse alimentare din Kathamndu si probabil si in restul oraselor mai mari. Noi le-am luat din Kathmandu;
– Internet, semnal la telefon, electricitate nu am mai avut de la 2700 metri in sus. Pentru incarcarea telefoanelor am avut cu noi o baterie externa Anker PowerCore III Essential 20000 mAh, PowerDelivery 20W si un Panou solar portabil Xtorm 21W ;
– raul de altitudine, eu nu l-am avut, partenerul meu l-a avut. Nu am luat nici un medicament nici eu nici el, cu toate ca am avut la noi medicamentul Dexamethasone, care se presupune ca ajuta in cazul raului de altitudine. Si pe acesta l-am cumparat direct din Nepal. Am evitat sa il folosim deoarece nu se cunosc efectele lui adverse, dar multi dintre turistii intalniti pe drum, ne-au zis ca ei au inceput sa le ia cu cateva zile inainte sa inceapa sa mearga pe trasee.
Pentru a preveni raul de altitudine este bine sa se urce treptat, pentru a permite organismului sa se aclimatizeze, sa te hidratezi foarte bine, sa nu consumi bauturi alcoolice si sa nu fumezi; Se scapa cel mai usor de el daca se coboara rapid la o altitudine mai scazuta;
– mancarea nu este foarte varianta, peste tot unde am mancat erau aceleasi feluri de mancare, era diferit doar gustul. Baza principala o constituiau cartorfii, orezul, pastele. Preponderent am mancat cartofi: fierti sau prajiti si momo, un fel de galuste umplute cu branza sau amestec de legume si carne. La unele cazari am mai gasit si conserve de ton. In pachetul celor de la Base Hike Camp am avut incluse si fructe, ceea ce ii un mare mare plus. Seara, dupa cina sa primesti o rodie sau un mar e o binecuvantare ๐
-eu am avut probleme cu somnul, primele 5 nopti nu am reusit sa dorm deloc, iar ulterior foarte putin. Odihna este foarte importanta la un traseu care presupune mai multe zile de trekking. Cred ca am dus asa de bine noptile nedormite deoarece am avut o rezistenta fizica buna;
– In Thamel (Kathamdnu) gasesti tot ce doresti si daca totusi este ceva ce nu gasesti, iti fac ei pe loc ;). Haine nu ne-am luat de acolo, cu exceptia unor pantaloni scurti si cateva tricouri, dar poti sa mergi doar cu hainele de pe tine in Nepal si sa te echipezi acolo cu tot ce ai nevoie, la un pret mai mult decat rezonabil. Am mai luat din Kathamndu batoane proteice, sa avem pentru traseu, pastilele pentru purificarea apei si pastilele pentru rau de altitudine.
– La cazari intalnesti lume din toate colturile lumii, de la tineri pana la persoane de peste 70 ani, de la alpinisti care au urcat pe Everest, la persoane care erau pentru prima data pe munte. Un sentiment tare bun sa stai la povesti cu toti acesti oameni, fiecare cu experienta lui.
– De obicei turistii nu au voie sa intre in bucatarie, unde se pregateste mancarea, doar propietarii, ghizii si porterii au voie acolo, acestia din urma ajutand cateodata si la prepararea mancarii, dar cum noi am prins in zonele inalte ninsoare si frig, ne-au lasat sa stam si pe noi impreuna cu ei, sa ne incalzim la foc;
– Viata celor care locuiesc de la 3000 metri in sus este una foarte grea, tot ce au nevoie trebuie sa care cu magarii sau in spate. De exemplu din Koto pana in Phu Village sunt 40 km si daca vrei sa duci un stalp de fier/beton/grinda de lemn, sau orice alt obiect care este mai lung de 2 metri, trebuie sa il duci in spate, nu se poate pune pe magari, deoarece pe unele portiuni poteca este foarte ingusta.
– Localnicii din zonele de munte sunt foarte umili si primitori;
– In Kathamndu, mai ales in zona aeroportului, sunt foarte multi oameni care incearca sa profite de tine, mare atentie daca se ofera sa te ajute cu bagajul, daca ti-au pus mana pe el, nu mai scapi de ei pana nu le dai cativa dolari, pe motiv ca te-au ajutat cu bagajul, chiar daca nu au facut-o. Deci, fara bagaje lasate nesupravegheate.
– Noi am lasat bacsis la ghid, porter si acolo unde ne-a placut mancarea. Dupa cum am scris si mai sus, noua ne-a placut mult de ei.
– Nepal e o tara saraca, care are nevoie de turisti si turistii daca chiar doresc sa se mai bucure de acesti munti si in viitor, trebuie sa inteleaga ca aportul lor financiar este unul important pentru acesti oameni si aceste locuri, astfel incat sa se poata face investitii intr-un sistem de management al deseurilor si de reducere a plouarii (inlocuirea masinilor care in majoritate sunt foarte vechi). Multi turisti au fost revoltati pentru ca s-a introdus obligativitatea ghizilor pe anumite trasee, dar acest lucru aduce un aport financiar insemnat pentru populatia locala.
