Doar atât a fost perioada petrecută în Bangkok, un stop over mai lung între un zbor din Japonia în Nepal. Am ales această opțiune, pentru a nu fi foarte obosiți când ajungem în Nepal și în același timp pentru a și vizita orașul Bangkok, vorba aia , dacă tot ne era în drum :D.
Chiar dacă am stat așa puțin, în linii mari, am reușit să vedem ce ne-am propus pentru Bangkok și anume The Grand Place și Golden Mount Temple. Ne-am plimbat și prin câteva piețe, am încercat street food-ul thailandez și am sărbătorit alături de localnici noul an thailandez.
Am ajuns seara pe Suvarnabhumi Airport după un zbor de aproape 7 ore din Tokyo. Despre Japonia, nu o să mai scriu de data aceasta, am scris aici, când am fost în 2019. Acum am stat doar câteva zile, cât să fac o plimbare la cireșii înfloriți din Arakurayama Park (Fujiyoshida).
Zborul din Tokyo în Bangkok a fost cu compania ZipAir, cea mai internet friendly companie cu care am zburat eu până acuma. Tot zborul am avut net gratis și a mers și foarte bine 😀
Poate influențați de șederea în Tokyo, unde totul este foarte bine organizat, lumea amabilă și dispusă să te ajute dacă soliciți informații, poate că eram și obosiți după zbor, dar mi s-a părut un haos total pe aeroportul din Bangkok.
Să începem cu viza, pentru cetățenii români există opțiunea de viza on arrival, pentru care trebuie să ai o poză tip pașaport (pe mae scrie două, dar numai de una a fost nevoie), să completezi un formular și să plătești o taxa de 2000 bhat (moneda thailandeza) +200 bhat “bacsis” pentru poliția de frontieră. Cred că nouă le-a fost rușine să ne mai ceară cei 200 bhat, când au văzut ce puțin stăm, în rest la toată lumea au cerut.
Formularele de viza se găsesc peste tot și pe jos și pe mese, pe măsura ce te apropii de ghișeele pentru viza. Dacă ești inspirat și ai lipici de acasă să îți lipești poza pe formular, nu mai trebuie să stai la primele ghișee cu info viza, unde nu îti fac nimic, doar se uită dacă ai poza lipită :D. Cum noi nu am avut cu ce lipi poza, a trebuit să stăm și acolo…plus că nu știam de ce stă lumea acolo, am crezut că e parte din procesul de obținere a vizei.
De acolo poți să mergi direct la ghișele pentru viza, unde plătești și depui actele, după care aștepți să fii strigat să îți înapoieze pașaportul cu viza aplicată. În funcție de cât ești de norocos poate să dureze câteva minute sau câteva ore.
La noi tot procesul a durat cam 2 ore, cu completat formular, stat la cozi (la două dintre ghișee nu trebuia să stăm, așteptat după viza și apoi controlul documentelor de către poliția de frontieră. După tot acest proces ne-am bucurat că am mai găsit bagajele de cală :D.
Fiind trecut de miezul nopții și cu o mulțime de bagaje după noi…că doar de aici mergeam la trekking în Nepal, am ales să luăm un taxi de la aeroport până la cazare. Pentru a lua un taxi, nu poți să mergi direct la un taxi și să îi zici că vrei să te ducă la o locație, trebuie să mergi să îți iei un bon de la o mașinărie amplasată lângă biroul de transport din fața aeroportului și apoi cu bonul respectiv să te duci la taxi-ul care are numărul care apare pe bon.
Cazarea în Bangkok am avut-o la Samsen Steet Hotel, amplasat în apropiere de principalele atracții turistice ale orașului, un hotel curat, cu piscină, bar, personal amabil.
După cum am scris chiar la început, am prins noul an thailandez , dacă ziua era foarte multă lume la temple, noaptea era și mai multă lume pe străzi, care arunca cu apă peste tot. Din ce am aflat așa e obiceiul la ei de anul nou thailandez, să se “bată” cu apă. Nebunie în toată regula :D.
În prima zi plină în Bangkok, am fost la Grand Palace, unde este nevoie de cel puțin câteva ore să îl vizitezi pe tot, complexul include atât temple, clădiri administrative cât și muzee și grădină. Mie mi-a plăcut foarte mult locul și am rămas impresionată de munca depusă în trecut pentru a crea așa o capodoperă. Am plătit 500 baht pentru intrare. Este bine de știut că nu poți intra în pantaloni scurți, fustă / rochie scurtă și cu umerii descoperiți. Uite așa ne-am făcut noi cu două perechi de pantaloni din Bangkok :D.
Pe drumul de la hotel la Palat, am trecut pe lângă mai multe temple și piețe locale. Am și ales să mâncăm într-una din aceste piețe. În Asia, street food-ul, este ceva foarte comun și la îndemână pentru toată lumea, majoritatea populației optând pentru această variantă de a lua masa. Din acest motiv mancarea este ieftină, să fie accesibilă pentru cât mai multă lume. Cu toate că mâncarea nu se pregatește în cele mai igenice condiții, nu am avut probleme cu stomacul :D.
Neaparat să încerci și fructele din Thailanda, sunt foarte proaspete și găsești să le cumperi de pe stradă. Ce ne-am dorit noi foarte mult să încercăm și am și încercat, a fost durianul, care se zice că e cel mai puturos fruct din lume. În camera de hotel era pus afiș cu interzis consumul de durian în interior :D.
A doua zi am fost la Golden Mount Temple, care e amplasat pe un deluț, de unde ai o priveliște panoramică asupra orașului Bangkok. Până la templu, am mers în majoritatea timpului pe lângă unul din canalele care se varsă în raul Chao Phraya. Pe canal erau o mulțime de varani, care nu au fost tocmai pe placul nostru :D. Pe la amiază am plecat spre aeroportul Don Mueang, de unde am zburat spre Kathamndu – Nepal. Despre experiența din Nepal într-un alt articol, că e mult de povestit.
