Știți voi vorba aia, cum croitorul umblă cu hainele rupte, așa și eu, cu agenție de turism, dar fără vacanță ?…cam așa a fost anul acesta de 1 Decembrie. Planul nostru inițial era să mergem la ski în Austria, dar cum țara a intrat în lock down, am fost nevoiți să renunțăm și să ne găsim alte locuri unde să mergem că doar nu o să stăm 4 zile acasă
Și ne-am făcut pe repede înainte un plan: mergem 2 zile în Munții Cozia și așa nu am fost până acum și doar ni-s asemănătoare numele (Cozia – Cozea) ? și pe urmă vedem noi pe unde mai “colindăm” 2 zile, în funcție de cum e și vremea, că nici nu se arăta foarte prietenoasă pentru drumeții montane.
Ne-am făcut rezervare la Cabana Cozia pentru 2 nopți și am pornit la drum. La cabană se ajunge din Dângești, drumul până la cabană este practicabil pentru mașini 4X4, pentru restul, depinde cât de înalte sunt și cât de priceput este șoferul ?.
Ajunși la cabană am fost fascinați de apus, așa că am fugit să făcem câteva poze la Olt de pe vârful Cozia. De la cabană până pe vârf faci câteva minute, iar vârful nu prea ai cum să îl ratezi fiind amplasate foarte multe antene și relee.
Revenind la cabană ne-am luat camera în primire, ne-am făcut focul, cabanierul nu face focul în camere, un lucru bine de știut în avans. Căldură s-a făcut spre dimineață, seara era mai plăcut afară decât în cameră, dar având sacii de dormit cu noi nu ne-a deranjat prea tare că a fost frig în cameră. Ar fi bine dacă cabanierul ar anunța care este regula cu căldura în camere, poate nu toată lumea merge pregătită cu saci de dormit.
Cu noi în cameră a mai stat și o armată de șoricei care în câteva minute au făcut prăpăd în plasele cu mâncare, până să ne dăm seama ce se întâmplă… inițial am crezut că unul dintre noi mănâncă pe furiș ?. Saltelele din camere sunt foarte vechi, cu arcuri, roase, și în ele șoarecii și-au făcut culcuș… nu a fost chiar cel mai plăcut sentiment din lume să îi simți cum mișună sub spatele tău.
Ce m-a deranjat cu adevărat la cabană a fost faptul că nu este apă pentru turiști și nici nu îți spune nimeni nimic despre acest lucru când suni pentru rezervare. Nu mi se pare în regulă să nu ai acces la nici o sursă de apă, să nu te poți spăla pe mâini, wc-ul este afară, de tip turcesc și chiar ți-ar prinde bine să ai un pic de apă să te speli. Aș fi înțeles dacă cabana era într-un loc izolat, unde se poate ajunge doar pe jos, dar să fie și accesibilă cu mașina și să nu faci o investiție minimă într-un robinet, asta nu pot să o înțeleg.
În plus cred că trebuie să trecem o dată peste stereotipul, că nu pentru cabană mergem la munte, clar că nu pentru cabană mergem, dar când ai o cabană la care există acces auto nu ar fi rău să aibă și niste conditii decente. De ce să ții în cameră niște saltele de zeci de ani, pline de șoareci, când poți lăsa un pat simplu, de lemn, fără nici o saltea pe el, ar fi mult mai confortabil…
Așa că din două nopți programate aici, am stat doar o noapte. De aici am plecat spre Buila Vânturița, că așa ne-a fost norocul, pe principiul unde găsim camere libere acolo mergem și am găsit la Hotel Olanești din Băile cu același nume. Hotelul este amenajat cu bun gust în interior, curat, camerele spațioase, personalul amabil.
La minusuri: băile mici, scările de la etajul I în sus nerenovate, zona de spa mult subdimensionată la numărul de turiști care pot fi cazați în hotel: o pisicină mică cu apă dulce, un bazin și mai mic cu apă sărată, o saună uscată (unde unii turiști lăsau ușa deschisă că le era prea cald ?♀️), o saună umedă, o cameră cu sare, un căldărarium și o sală de relaxare, toate într-un spațiu foarte restrâns.
Băile Olanești, cu toate că beneficiează de o locație deosebit de frumoasă, este o stațiune care are nevoie de tratament estetic, dacă tot lumea merge îndeosebi pentru tratament aici. Multe dintre izvoarele cu propietăți curative, sunt lăsate în paragină sau se observă binișor trecerea timpului peste ele. Aleea principală din stațiune este plină cu tarabe improvizate unde găsești orice de cumpărat. Dacă tot ne plac așa mult tarabele, că doar le întâlnim în cam toate stațiunile din România, hai măcar să le amenajăm cu bun gust și uniform.
Datorită amplasării într-o zonă muntoasă, stațiunea se pretează foarte bine și pentru turism activ ( ex. drumeții montane, mountain bike) dar din ce am observat nu se promovează acest tip de turism.
Despre modul în care s-a construit și aici, nu mai zic nimic, la fel ca în restul țării…
Cât despre traseul din Buila Vânturarița, am ajuns doar până la Schitul Pahomie, ceața densă ne-a determinat să nu mai continuăm traseul spre creastă. Noi am mers cu mașina până la Schitul Pătrunsa și de acolo am continuat pe jos până la Pahomie.
La întoarcerea spre Cluj ne-am oprit în Râmnicu Vâlcea, la Muzeul de Arta, pe care vă recomand să îl vizitați dacă sunteți în zonă, o să aveți parte de o experiență unică în ceea ce privește ghidajul în muzeu ?
