După o lungă absență de pe traseele din munții Făgăraș, am zis că e cazul să ne revedem cu acești munți dragi nouă, așa că am pornit la drum, pe o vreme minunată, cu temperaturi care ne-au făcut să stăm la tricou deși era deja Octombrie ????.

 Traseul ales a fost spre Lacul Avrig, cu plecare / retur în Poiana Neamțului. Planul era să dormim doar vineri seara la Poiana Neamțului, iar sâmbătă să ne oprim la Cabana Bârcaciu, să nu facem așa mulți kilometri într-o singură zi, dar cum nu am găsit locuri și ne-a fost lene să ne ducem corturile, ne-am întors tot la Poiana Neamțului.

Pensiunea Poiana Neamțului este amplasată chiar la capătul drumului de unde începe traseul de urcare spre cabana Bârcaciu. Este o pensiune care oferă condiții bune de cazare, camerele sunt mobilate simplu, au tv și minifrigider. Punctul forte la camera noastră a fost priveliștea spre vf. Budislavu. În prețul de cazare e inclus și micul dejun, iar restul meselor se pot servi à la carte la restaurantul pensiunii.

Intrarea în traseu, marcaj cruce roșie, spre cabana Bârcaciu, este la câțiva metri de pensiune, trecem de barieră, mergem câțiva zeci de metri pe drumul forestier, după care facem stanga și urmăm un alt drum forestier. După aproximativ 1 km traseul cotește la dreapta, peste râu. Trecerea se face peste un podeț, singurul din zonă, deci nu prea ai cum să ratezi  schimbarea de direcție. De aici și până la cabana Bârcaciu traseul merge prin pădure, cu excepția unei mici porțiuni, de câțiva zeci de metri, unde ținem drumul forestier care duce la cabană. De la Poiana Neamțului și până la Cabana Bârcaciu am făcut 2 ore, cu scurte opriri pentru poze.

La cabana Bârcaciu am făcut o pauză mai lungă, să bem un ceai, să ne umplem sticlele cu apă, să stăm la o poveste cu nea Petre, care din prima ne-a întrebat dacă suntem clujeni, după spusele dânsului majoritatea celor care vin să facă acest traseu fiind din Cluj.

De la cabana Bârcaciu, am continuat tot pe cruce rosie până sub Vf. Scara (2308 metri). Traseul merge prin pădure, direct în sus, după care iese într-o zonă de amestec de jnepenis cu afinari și merișori. În această zonă am avut multă treabă, nu ne-am mai dat porniți de la afine și merișoare ????‍♀️.

Nici nu știam ce peisaje o să ne încânte ochii odată ieșiți în golul alpin: în partea dreaptă Vf. Budislavu, în depărtare Vf. Suru, în partea stângă Vf. Șerbota, Vf. Negoiu , iar în față Vf. Scara. Traseul nu merge direct pe Vf. Scara, o ia pe sub el, pe curba de nivel. Marcaj nu prea este în această zonă, dar se vede bine poteca care duce în șaua Scărița. De la Cabana Bârcaciu și până în Șaua Scărița am făcut 2h:40″, cu mențiunea că am stat mult la cules afine și merișoare.

Din șaua Scărița urmăm marcajul bandă roșie spre Vf. Ciortea până în Șaua Gârbovei Vest, unde facem dreapta, pe sub creastă. Chiar la intrarea pe această porțiune de traseu este o bucată mai dificilă, dar necesită doar un pic de atenție mai sporită și se poate trece fără probleme. Se văd urme cum că în trecut ar fi fost amplasate lanțuri aici. Din Șaua Scărița și până la Lacul Avrig am făcut cam 20 “.

Căldarea în care se află amplasat Lacu Avrig este tare frumos străjuită de Vf. Ciortea Est și Șaua Avrigului. La lac se poate campa, fiind marcate mai multe locuri în acest sens.

După pauza de masă pe care am făcut-o la lac, ne-am continuat traseul în circuit, pe marcaj punct albastru. Sunt mai multe poteci care pornesc spre vale de la lacul Avrig, dar cel mai bine e să o țineți pe cea cu marcaj. Jos în vale se vedeau și urmele la două stâni, dar care acum erau părăsite. Din ce am auzit, pe la începutul lui Septembrie coboară cu oile de la munte.

Chiar după ce se termină coborârea de la lac este un bolovan uriaș, pe care este aplicat marcajul punct albastru, ei bine, imediat după ce trecem de acest bolovan, auzim curgând Valea Avrigului, cu cascada cu același nume. Mare grijă să nu vă lăsați furați de priveliște și să cădeți în vale, peretele are câțiva zeci de metri înălțime.

A urmat o porțiune de traseu unde nu prea ne-am mai uitat după marcaj, poteca fiind foarte vizibilă. Trecem valea Avrigului pe partea dreaptă iar de acolo mergem pe traseu în cea mai mare parte tot prin pădure. Există o porțiune cu căderi masive de copaci, dar poteca a fost eliberată și am putut trece fără probleme. Drumul prin pădure până la Cabana Bârcaciu am crezut că nu se mai termină, cu toate că nu am făcut foarte mult de la lacul Avrig și până la cabană, mai precis 2 ore, dar deja începeam să simțim oboseala.

La Bârcaciu am mai făcut o pauză de un ceai și o bere și am luat-o iar pe cruce roșie prin pădure spre Poiana Neamțului. La coborare am făcut 1h:30″.

În total 21 km și 9h:30″ cu tot cu pauze.

Un traseu frumos, fără “ambuteiaje” pe traseu, noi nu ne-am întâlnit cu nimeni, dar din ce am înteles de la nea Petre, au mai fost pe traseu încă 4 persoane. În schimb la cabana Bârcaciu, la întoarcerea de pe traseu, lume multă, fiind ceva eveniment organizat pentru posesorii de biciclete electrice ????.

Traseul pe scurt

Pensiunea Poiana Neamțului – Cabana Bârcaciu:  marcaj cruce rosie, timp 2h

Cabana Bârcaciu – Șaua Scărița: marcaj cruce roșie, timp 2h 40″

Șaua Scărița – Lacul Avrig: marcaj punct roșu, timp 20″

Lacul Avrig – Cabana Bârcaciu: marcaj punct albastru, timp 2h

Cabana Bârcaciu – Pensiunea Poiana Neamțului: marcaj cruce roșie, timp 1h 30″

Pentru orientare am folosit OsmAnd si Komoot

Track-ul de la GPS aici

La întoarcerea spre Cluj ne-am oprit la Moșna, unde am vizitat Biserica Fortificată.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *